SOȚUL MEU LUPTĂ CU CANCERUL ȘI ESTE PREA TÂNĂR CA SĂ MOARĂ

SOȚUL MEU ESTE PREA TÂNĂR CA SĂ MOARĂ! COPILUL NOSTRU ARE NEVOIE DE TATĂL LUI, IAR EU MĂ ROG ZI ȘI NOAPTE CA BOALA SĂ NU MI-L RĂPEASCĂ!

Niciodată nu mi-am imaginat că viața noastră se poate transforma într-un asemenea coșmar.Eram lângă copilul nostru când am auzit un zgomot ciudat din bucătărie. Un zgomot pe care nu-l mai auzisem niciodată.

Am mers să văd ce se întâmplă și l-am găsit pe soțul meu în timpul unei crize epileptice. Era prima dată când vedeam așa ceva în realitate. Nu știam ce să fac, nu înțelegeam ce i se întâmplă.Până atunci, controalele medicale nu arătaseră că ar exista o problemă la nivelul creierului.

DAR ACEEA A FOST DOAR ÎNCEPUTUL COȘMARULUI NOSTRU!

Mai târziu, am primit un telefon de la cumnata mea. Mi-a spus că soțul meu era la spital, în Viena.

Înainte de o nouă criză, el reușise să-i spună:„Parcă mi s-a spart ceva în cap… Nu mai văd… Nu-mi mai simt piciorul!”

Apoi a suferit din nou o criză epileptică.Când am ajuns la spital și l-am văzut, am simțit că lumea mea se prăbușește.

 NU DORESC NICIUNEI FEMEI SĂ-ȘI VADĂ SOȚUL ÎN STAREA ÎN CARE L-AM VĂZUT EU!

Mă rugam zi și noapte:„Doamne, Te rog, fă o minune! Ajută-l să deschidă ochii!”Îmi doream să-l pot lua de mână, să-i aud din nou vocea, să ne întoarcem la viața pe care o aveam înainte.

Dar zilele trec, iar eu îl văd suferind. Sunt momente în care simt că nu mai am putere, că durerea și frica mă copleșesc.

ȘI ATUNCI MĂ UIT LA COPILUL NOSTRU…

Îmi șterg lacrimile, îmi adun ultimele puteri și îmi spun că trebuie să rezist încă o zi.

Pentru copilul nostru. Pentru soțul meu. Pentru familia pe care nu vreau să o pierd.El este tată. Este iubit. Este prea tânăr pentru ca viața lui să se sfârșească astfel.

 VĂ ROG DIN SUFLET, AJUTAȚI-NE SĂ CONTINUĂM ACEASTĂ LUPTĂ!

Nu cer decât o șansă să-mi văd soțul din nou lângă noi și copilul crescând cu tatăl său alături.

Dacă puteți, ajutați-ne cu o donație. Dacă nu, vă rog să distribuiți povestea noastră.