Salvati-l pe Toto!

Toto este catelul pe care si l-ar dori orice iubitor de animale! M-a cucerit inca de cand era mic cu faptul ca nu cerea nimic. Statea langa mine si ma privea, iar ochii lui spuneau ceva de genul: ”Daca vrei sa mai iei si pe mine in brate e bine, daca nu, nu ma supar...” Situatia asta poate fi transpusa si in cazul in care era vorba de mancare, de plimbare, etc. 

Dimineata, cand vede ca ma trezesc, este la mine in pat in secunda doi si ma pupa pe toata fata cu o bucurie fara de margini; de aceea, dimineata, el nu mai este Toto, este Pupaciosul. 

Toto are trei surioare (ei patru sunt copiii catelusei mele Bella), dar au ramas la mine el si catelusa Funny (surioara lui) si, desigur, si Bella. Din primul moment am vrut sa-l pastrez pe Toto, dar, pentru faptul ca Funny a inceput prima sa aiba probleme gastrice (voma si diaree cu mucus), am renuntat s-o mai dau, pentru ca nu am vrut sa dau cuiva un catel despre care stiam ca e bolnav. A fost suspectata de IBD, dar acum este confirmat diagnosticul. Problemele catelusei Funny au inceput cam la cinci luni, cu o recurenta la doua saptamani, dar, in urma mai multor tratamente, nu se mai manifesta atat de des. Eram bucuroasa ca Toto era bine, doar ca, la varsta de opt luni, au aparut primele simotome de voma si diaree cu mucus. La cabinetul la care il aveam ca pacient a fost tratat cu antibiotice si restul de tratament simptomatic (asta de cateva ori), pana cand am vazut ca, in loc sa fie mai bine, era din ce in ce mai rau. Analizele aratau transaminaze urate, iar el facea in continuare antibiotic. Am plecat cu el la alt cabinet, i-am facut din nou analize (primele pe care vi le-am trimis) si s-a decis intreruperea antibioticului. I s-a administrat, printre altele, Aspatofort, si, incet, incet, catelul a fost din ce in ce mai bine. Doar ca, la o luna de zile de tratament am repetat analizele, iar acizii biliari si ureea erau prea mari, prima pe pozitiv, cealalta pe negativ. Mi s-a spus ca e suspect de șunt hepatic. La o luna i-am facut din nou analizele si valorile acizilor biliari si ai ureeei erau si mai mari. I-au verificat si amoniacul, este in fotografie. 

Am urmat toate indicatiile pe care mi le-a dat doamna doctor si am ajuns la un ecograf de specialitate (Doppler) si, din pacate, se confirma diagnosticul de șunt portosistemic. Urmeaza sa-i fac CT cu substanta de contrast si angiografie, apoi inca o ecografie cu sedare, dupa care se trece la operatie. Am fost atat de bucuroasa sa aflu ca se poate opera, incat am uitat de faptul ca serviciile medicale veterinare au ajuns sa fie foarte scumpe. Doamna doctor care i-a facut astazi Doppler-ul a zis ca operatia costa intre 6000 si 10000 de lei, functie de ceea ce se intampla in cursul operatiei, de ceea ce se va vedea in abdomenul lui, de cum este pozitionat vasul de sange care este in neregula. 

Toate aceste demersuri inseamna prea mult pentru mine, dar, cand imi amintesc de fetisoara lui cuminte, care nu cere nimic, nu il pot lasa asa. De aceea am hotarat sa am aceasta indrazneala de a apela la compasiunea si intelegerea unor oameni de bine. M-am ferit toata viata de astfel de situatii, pentru ca am considerat ca este umilitor. Asta urla orgoliul meu! Dar, de aceasta data ma gandesc ca este forma lui Dumnezeu de a mi-l frange, pentru ca stie ca as face aproape orice sa il stiu pe Toto bine.

Cand stai foarte mult cu animale de companie, ele devin ca fiind din familie, sunt ca un membru al familiei. Imi este foarte greu sa vad catelul acesta iubitor, vesel si bucuros si, nu in ultimul rand, de mare bun simt si decenta (despre Toto pot sa spun asta) ca incepe sa se dezechilibreze la propriu, ca va incepe sa stea cu capul proptit in zid din cauza ca ii va fi afectat si creierul, iar el se va simti ametit.