Două cățelușe salvate de parvo dorm iarna sub cerul liber

Am simțit că, dacă nu fac eu ceva, a doua zi o voi găsi moartă. Era Lexi, o cățelușă sterilizată și lăsată pe teritoriu, uitată de toată lumea, plină de căpușe și de purici, slăbită, anemică, bolnavă de babesioză. Astăzi trăiește bine, iar de atunci nu am mai putut trece pe lângă niciun animal lăsat de izbeliște. Iarna aceasta, două cățelușe salvate de parvo dorm sub cerul liber, pentru că nu mai am nicio cușcă pentru ele. Singură nu mai reușesc.

Bună ziua. Mă numesc Larisa, am 22 de ani și de mică am iubit animalele din tot sufletul. La părinții mei, cățeii dormeau cu mine în pat. Pe atunci eram doar un copil și nu mă puteam implica prea mult.

Totul a început acum patru ani, când m-am mutat la soțul meu și am dat peste Lexi. Blândețea ei și felul în care mă privea, de parcă îmi cerea ajutorul, nu m-au lăsat să plec mai departe. Nu am putut să trec indiferentă. Am pus în ea toți banii pe care îi aveam atunci.

Noi lucrăm într-o zonă turistică, unde an de an sunt aruncați zeci de pui, câini adulți și pisicuțe. Nu am rămas indiferentă și m-am implicat în tot ce se putea, de la deparazitare, sterilizare și adopții până la tratamente, hrană, căldură și țarcuri. Astăzi am în grijă zeci de câini și pisici. Tot ce vă povestesc am făcut singură, cu puterile mele, mereu singură pe teren.

Fiecare poveste are ceva al ei, dar un cățel m-a rupt. Anul trecut, în februarie sau martie, a fost aruncat în mijlocul centrului, cu o tijă de metal în picior. Îl luaseră hingherii, cineva îl scosese de acolo și îl lăsase pe stradă, iar apoi hingherii l-au luat din nou. Când am aflat, am plecat direct la Târgu Jiu și, după aceea, i-am găsit și familia de drept.

Nopțile sunt oribile. Mă simt extrem de vinovată că nu mai am loc să le iau acasă și pe ele. Dacă nu m-aș duce eu, nu s-ar duce nimeni, iar ei ar adormi nemâncați. Cu hrana m-aș mai descurca, le-aș mai da lapte și pâine înmuiată în apă caldă, dar fără cuști nu știu dacă vor rezista. Aș avea nevoie de patru cuști și de hrană măcar până în februarie sau martie, ca să trecem iarna. Pisicile mănâncă cel mai mult.

Cu patru cuști, cele două cățelușe salvate de parvo ar dormi la adăpost. Donați. Dacă nu puteți, distribuiți și rugați-vă pentru ele.