Ajutați-l pe Luca să poată spune din nou „Mama”

A existat un moment în care lumea mea s-a oprit.

Luca era băiețelul meu zâmbitor. Spunea „mama”. Mă privea în ochi. Râdea. Apoi, încet și tăcut, cuvintele au dispărut. Privirea lui s-a îndepărtat. Parcă s-a închis într-o lume a lui, la care eu nu mai puteam ajunge. Medicii ne-au spus că dezvoltarea lui este grav afectată. Pentru ei era un diagnostic. Pentru mine era teama că poate nu voi mai auzi niciodată copilul meu strigând „Mama”. Dar eu sunt mamă.

Și nu am renunțat. Am început terapii, internări, drumuri lungi. Am ajuns la Viena, unde Luca a trecut prin prima procedură cu celule stem. Și am început să vedem mici schimbări – un zâmbet mai lung, o privire mai prezentă, mai multă apropiere. Pentru alții pot părea lucruri mici. Pentru mine sunt minuni. Ca mamă, vă rog – ajutați-mă să îi ofer această șansă.

Fiecare donație este un pas mai aproape de vocea lui. Fiecare distribuire înseamnă speranță. Nu voi renunța niciodată la copilul meu. Vă rog, fiți parte din speranța lui.