11 câini și 16 pisici salvate rămân fără hrană la iarnă

Trei dintre motanii mei fac picuri de sânge când urinează, iar eu nu am bani să-i duc la veterinar. Îi văd cum suferă și știu că sunt singura care răspunde de ei.

Am grijă de 11 câini și 16 pisici, pe care îi iubesc ca pe copiii mei. Din lipsă de bani le cumpăr cea mai ieftină hrană uscată, deși știu că nu este potrivită pentru animalele sterilizate. O cățelușă are o alergie care o chinuie atât de tare încât se scarpină până la sânge, iar tratamentul de care are nevoie de două sau trei ori pe an nu mi-l mai pot permite. Câțiva dintre câini au trecut de 10 și 15 ani și au dureri. Iarna vine, iar eu nu am lemne cu care să-i încălzesc.

Mă numesc Lăcrămioara și locuiesc în satul Gura Râului, lângă Sibiu. Am muncit 20 de ani în Germania, iar cu tot ce am strâns am cumpărat, în 2021, o casă bătrânească la țară, cu anexe cu sobă, ca să am unde să-mi țin câinii. Aveam deja opt. În casă am găsit un cățel și o pisică și i-am păstrat. Apoi am mai luat de pe stradă trei câini și trei pisoi într-o stare jalnică. Nu am avut bani de sterilizare și pisicile s-au înmulțit, până când am reușit să sterilizez 15 dintre ele printr-o campanie gratuită la Sibiu. Restul economiilor s-au dus, an după an, pe hrana și tratamentele lor.

Fiecare are povestea lui. Pe primul l-am luat de la o familie unde era bătut și ținut flămând. Pe Lucky l-am găsit într-un bazar din Cehia, avea trei săptămâni și era atât de slab încât l-am crescut cu biberonul. Astăzi este mare și sănătos. Dintr-un adăpost din Timișoara am luat o cățelușă bătrână, rămasă cu handicap după un accident, chiar când urma să fie eutanasiată. A venit cu prietena ei, de care nu se despărțea. A mai trăit opt ani la noi, iar când s-a dus, prietena ei a suferit enorm.

Dimineața îi scot afară pe rând, le fac curat, le schimb așternutul, le dau de mâncare și îi spăl. Încerc ca fiecare să primească o mângâiere și un pupic până la ora de culcare. Șase câini dorm cu noi în casă, ceilalți cinci stau în anexe, pentru că se ceartă între ei, iar pisicile au două camere ale lor, la căldură. Sunt zile în care mă simt tristă și depășită, mai ales când sunt bolnavi și nu am cu ce să-i ajut.

Acum nu lucrez. Tot timpul meu este pentru ei și pentru un copil de 9 ani cu nevoi speciale, pe care îl am în plasament de cinci ani. Bătrâna din sat la care lucram cu ziua nu mai are cu ce să mă plătească.

Pentru un an ne trebuie 10 000 de euro, pentru hrană, vaccinuri, tratamente și lemne de foc. Pentru mine nu cer nimic. Vreau doar ca ei să aibă strictul necesar și tratamentele de care au nevoie.

Fără ajutor, la iarnă vor sta în frig, iar cei bolnavi vor rămâne fără tratament. Dacă puteți, donați pentru ei. Dacă nu puteți, distribuiți campania, ca să ajungă la cât mai mulți oameni care iubesc animalele.