Alaturi de Victor, tata a 4 copii minunati

Mă numesc Viorica Ohnovan. Scriu aceste rânduri cu inima sfâșiată, dar plină de speranță. Soțul meu, Victor, nu este doar un bolnav – este un tată, un soț, un sprijin pentru familia noastră, un om care își dorește să trăiască.

În seara de Anul Nou 2024, viața noastră s-a schimbat pentru totdeauna. Casa noastră a ars complet. Am rămas fără acoperiș deasupra capului, cu patru copii minori în brațe, dintre care unul diagnosticat cu Sindrom Down. Șocul, durerea și stresul au fost prea mari… iar la scurt timp, soțul meu a primit un diagnostic cumplit: Linfom Non-Hodgkin cu celule mari B.

Victor a luptat. A trecut prin chimioterapie și radioterapie. Am sperat. Ne-am rugat. Am crezut că Dumnezeu ne va da o pauză… dar boala a revenit, mai agresivă. Medicii au descoperit cancer la ambii rinichi. Din nou chimioterapie. Din nou lacrimi. Din nou frică. Iar rezultatele nu sunt îmbucurătoare.

Copiii noștri îl privesc zilnic și îl întreabă: „Tati, o să te faci bine?”
Cum să le explici că tatăl lor riscă să nu mai fie lângă ei? Cum să accepți că un om care are pentru cine trăi ar putea fi lăsat să moară?

Victor trebuie să trăiască. Are copii care au nevoie de el. Are o soție care nu își imaginează viața fără el. Nu cerem minuni, cerem o șansă la viață. O speranță. Am primit un plan de tratament în străinătate, singura noastră șansă reală, însă costurile sunt imposibil de suportat pentru noi. Am pierdut casa, economiile, liniștea… dar nu vrem să pierdem și pe Victor.

Vă rog din suflet, oameni cu inimă mare, ajutați-ne să-l salvăm. Orice ajutor contează. Orice distribuire, orice rugăciune, orice sprijin ne aduce mai aproape de speranță. Nu lăsați un tată să plece de lângă copiii lui. Nu lăsați un soț să piardă lupta când încă vrea să trăiască. Cu credință în Dumnezeu și cu sprijinul vostru, sperăm că Victor va învinge.