Ajutor pentru Ionela

Vă redicționez datele copilului, precum și unele dintre investigații și suma necesară pentru intervenție.

O să spun prin ce a trecut și cu ce probleme ne mai confruntăm.

Ionela, de la naștere, avea probleme de sănătate. În primele zile ale vieții am aflat că are un viciu cardiac, adică Diagnosticul DSV (Defectul Septal Ventricular). La 3 luni, am aflat că are și scolioză.

Avea practic jumătate de an când a făcut prima intervenție chirurgicală. Operația a decurs bine, dar peste câteva zile ne-am confruntat cu altă problemă: Ionela a început să vomite de câteva ori pe zi, apoi zilnic. Pe zi ce trecea, nu mai putea să mănânce, vomita permanent și nu știam ce se întâmplă cu ea. Slăbea, nu avea putere nici să plângă.

După multiple investigații pentru a înțelege de ce nu se poate alimenta normal, niciun medic nu putea să-mi spună ce are sau să pună un diagnostic clar. Am fost la toate spitalele din Chișinău, fiecare doar presupunea, fără un diagnostic concret. Ionela se simțea atât de rău încât, după ce mânca, își băga degetul în guriță ca să vomite, simțind că se sufocă. Respirația ei era zgomotoasă, parcă avea apă în plămâni. Când dormea, începea un calvar – mâncarea îi curgea din nas și gură, se sufoca. Permanent avea pneumonie bilaterală, trăiam în spital și mergeam acasă doar câteva zile.

La un an și două luni, Ionela cântărea doar 6 kg. Odată s-a simțit atât de rău încât i s-au învinețit buzele. Am sunat ambulanța și am ajuns din nou la Spitalul Mamei și Copilului, tot cu pneumonie bilaterală. Ionela a fost internată de urgență la Reanimare, unde a fost aspirată pentru a-i scoate resturile de mâncare din plămâni.

În urma investigațiilor, s-a descoperit că în timpul operației la inimă i-a fost atins esofagul – cauza vărsăturilor continue. Avea stenoză de esofag. Esofagul era atât de afectat încât nici ața nu trecea spre stomac. A fost decisă o intervenție la abdomen, în care i s-a pus gastrostomă pentru a fi alimentată direct în stomac cu seringă.

După intervenție, Ionela a început să se simtă mai bine, a luat în greutate, chiar și primii pași i-a făcut în spital. Medicii au spus că nu pot face intervenție la esofag, fiind un caz rar. Ne-au dat două opțiuni: dilatarea esofagului sau intervenție chirurgicală, dar cu riscuri mari. Am decis să încercăm dilatarea, dar fără succes. Am început să caut soluții în străinătate.

Am aflat că se fac astfel de intervenții în Germania. Am plecat la Berlin ca refugiați, pentru că intervenția costa peste 100.000 de euro. Am trăit acolo aproape un an până când statul german a fost de acord să achite operația. La 2 ani și 5 luni, Ionela a fost operată la Spitalul Charité. Intervenția a durat din 8 dimineața până la 17 seara, dar a fost un succes.

Cât eram în Germania, am făcut consultări și la ortoped. Ni s-a spus că este prea mică pentru intervenția la spate – astfel de operații nu se fac înainte de vârsta de 7 ani. După operația la esofag, am revenit în Moldova. Ionela se simțea bine, mânca și respira normal, dar unul dintre plămâni – cel mai afectat – dă uneori semne de slăbiciune. La mișcare sau alergare, respirația devine zgomotoasă.

La 5 ani, Ionela a fost operată de urgență la abdomen – s-a depistat o ocluzie intestinală. Este posibil să fie necesare și alte intervenții similare în viitor.

De la 6 ani, am început căutările pentru un chirurg ortoped care să se ocupe de scolioză. Medicii din Moldova au spus că este un caz special și nu oferă șanse mari de reușită. M-am adresat și la profesori ortopezi – același răspuns. Doctorul Victor Ungureanu mi-a spus că are un coleg chirurg ortoped din SUA care vine o dată pe an în Moldova, dar din cauza pandemiei, vizita s-a tot amânat timp de doi ani.

Am căutat soluții și în alte țări: Turcia, Italia ne-au refuzat. În cele din urmă, ne-am adresat în Ucraina, la Kiev. Ne-au acceptat cazul, ne-au programat pentru investigații și operație, dar a început războiul și nu am mai putut pleca.

Disperată, m-am gândit din nou la Germania. De data aceasta, pe cont propriu. Am contactat clinica Helios din Berlin. Ne-au recomandat o investigație amănunțită a spatelui. În final, au spus că nu pot ajuta. M-am adresat din nou spitalului Charité. După ce au primit datele copilului, ne-au chemat la consultație.

Consultația a fost bună, iar medicul ortoped a spus că va prelua cazul. Operația este dificilă, dar cu șanse de succes. Avem nevoie însă de sprijin financiar. Nu avem banii necesari și ne adresăm cu speranță fundațiilor, în speranța că ne veți putea ajuta.